Cardiff Part 4

Atunci când alegi să trăiești în străinătate viața ta se va schimba radical.

Cea mai dezbinată națiune din Cardiff din punctul meu de vedere și din experiența proprie este de departe comunitatea românească.

Poate că noi românii ca și națiune nu știm să avem grijă unii de alții, poate suntem blestemați și din cauza asta avem atât de multă nefericire în jurul nostru.Atunci când ajutăm un român de-al nostru îi scoatem ochii mai târziu, râdem unii de alții, bârfim și judecăm aspru ce anume contravine cu ideile proprii.Susținem monologuri agresive și uităm sau nu ne pasă de acele trei cuvinte importante și-anume dreptul la replică.Mulți au uitat că am plecat cu toții din țara natală din cauza lipsurilor de tot felul și am ajuns aici unde ne batem joc între noi și alegem să ne comportăm precum hienele cu un cadavru.

Acum nu voi susține că toți românii sunt ticăloși și că totul este negru pentru că am găsit și excepții minunate.

Sunt bucuroasă pentru excepțiile întâlnite, pentru românii dragi care îmi sunt prieteni și pe care îi am alături aici în orașul ăsta, care m-au sprijinit și mi-au oferit o mână de ajutor de fiecare dată la ananghie.

Un om nu se schimbă peste noapte, noi cu toții ne naștem cu o anumită personalitate, însă drumul spre autocunoaștere este anevoios și plin de capcane.Personalitatea nu o putem schimba, însă comportamentul da și oricine dorește se poate autoeduca dacă este capabil să se desprindă de instinctele primare.

Și apoi mai este nevoie ca fibra noastră interioară să fie puternic modelată sau va trebui să avem cu noi o listă cu valori morale proprii aduse de acasă după care să ne ghidăm în viață.

Să știi să alegi binele de rău, când să taci și când să vorbești, când să ai puterea de a-ți recunoaște propriile erori și să fii în stare să nu le mai repeți și alte chestiuni de bun simț.Fără valori morale unicate viața în general ți se va părea ușoară și vei acționa haotic și în derizoriu.Însă mai târziu vei realiza că te afli într-o eroare capitală, pentru că viața e de fapt dură și complexă, în special când te afli departe de țara natală și de tot ce ai crezut că știi sau că îți este familiar vreodată.Și ce nu ești în stare să repari la momentul oportun se va estompa, însă bine nu îți va fi pentru că vei trai într-un haos generat de propriile tale mâini sau gânduri.

Străinătatea poate schimba un om fără valori într-un monstru.Ajungi fără să realizezi să fii doar o mașinărie fără sentimente, fără resentimente, de un egoism pur, o mașinărie care mătură totul în cale când e setată să își atingă scopurile.Pentru că unii români ajung să calce pe cadavre când sunt orbiți de dorința de îmbogățire sau de un statut superior într-o țară străină, o slujbă care le conferă puterea de a abuza alți oameni, de regulă alți români.

Cred că e un sentiment îngrozitor să ți se înmâneze câteva sfori și să fii astfel în stare să ghidezi o mână de păpuși neputincioase.Să faci rău din pură plăcere e o problemă gravă și cine o are și nu conștientizează se află într-o eroare de ordin moral.

Am analizat cum se comportă alte națiuni când sunt împreună.Indienii petrec timp împreună, arabii mănâncă împreună, cehii, lituanienii, persoanele welsh glumesc sec între ele la un ceai cu lapte.Însă de departe națiunea care nu a încetat să mă uimească la capitolul solidaritate sunt polonezii.Ei mănâncă împreună și dacă se poate din aceeași oală, vorbesc limba lor, deși sunt uneori amenințați pentru discriminare și primesc plângeri pentru că se încăpățânează să comunice între ei mereu în poloneză, deși cunosc engleza foarte bine.Un polonez la ananghie este salvat de propriul popor fără măcar să strige după ajutor.În ochii mei polonezii pe care am avut șansa să-i cunosc, stabiliți în Cardiff sunt precum o haită de lupi și merită toată considerația pentru cine are minte să gândească și timp să-i analizeze.

Am întâlnit români aici de toate vârstele, de la 18 până la 50+  și am încercat cum am putut mai bine să le înțeleg direcțiile, dorințele și ambițiile.Am fost impresionată de unii, am ales pe proprie răspundere să fug de alții.

Pentru că atunci când esți înțeleasă pe dos și ți se reproșează că ai intenții rele când tu chiar vrei să ajuți un român cu o părere începi să iei distanță.Și uite așa ajungem să construim ziduri și nu poduri între noi chiar și aici departe de casă și suntem o națiune profund bolnavă și dezbinată.

E dureros să văd tot haosul generat în România din ultima vreme cu toate protestele și agitația derivată.Însă mirată nu mai sunt de nimeni și nimic.Aștia suntem ca oameni și acolo și aici departe de casa și poate că în fond ne meritam soarta.

Advertisements

Cardiff Part 3

Populația de pe teritoriul UK petrece de regulă cu mult alcool și ocazional droguri.Felul lor de manifestare este incriptat cumva în ADN-ul lor și fie că ne place, fie că nu, lucrurile trebuiesc luate ca atare.Însă din perspectiva mea de imigrantă cu origini dintr-o țară profund rigidă și nemaliabilă spre dezmaț total anumite  lucrurile sau tipuri de manifestari sociale  pot fi percepute ca fiind extreme de deplasate.

Spre norocul meu cunosc îndeajunsă psihologie cognitivă și am destulă empatie pentru a rezona la nivel emoțional cu diferiți subiecți și de a explica de ce un anumit lucru mi se pare aiurea sau de ce o anumită acțiune a avut acest final și nu altul.În definitiv, eu am venit pe pământul lor și nu invers și o explicație plauzibilă pentru orice acțiune deplasată poate fi gasită și în cel mai negru suflet de pe fața pământului.

Citisem undeva că UK a ajuns mai rău ca New York la capitolul terorism și haos generat de mâna unor forme de viață scelerate.Cel puțin măreața și impresionanta Londra, fost imperiu și de greutate economică și politică la nivel internațional este uneori îngenuncheată de unii oameni  prin acțiunile lor criminale.

În Londra poți merge pe stradă și într-o oarecare zi când norocul te părăsește poți fi schilodit pe viață din pură întamplare.Se numește ca ești victimă colaterală, se va scrie despre tine o știre, apoi va fi liniște.Există creaturi care aruncă cu acid la întâmplare doar de dragul fiorului de a deveni vedete, sau o fac în numele religiei sau pentru simplul fapt că nu le este plăcut  chipul tău și vor să îți modifice simetria feței.Sau pentru că sunt bolnavi mintal și se amestecă liniștiți printre restul oamenilor de pe același drum.Detalii aici link 1

De asemenea poți cumpăra cu lire multe un bilet la un concert live, să te prezinți acolo și aia să fie ultima zi sau noapte din viața ta. – link 2 

Deși înclin să cred că societatea e mai vigilentă în prezent.În Cardiff au cântat in iunie Rolling Stones, Jay Z & Beyonce și Ed Sheran și totul a decurs bine.

În orașul în care locuiesc se întamplă ca uneori lucrurile să nu fie tocmai roz.Un tânăr a fost ucis luna trecută lângă un parc din cartierul în care locuiesc, fix lângă acel parc unde obișnuiam să-mi petrec timpul singură fumând țigări normale și meditând la ale mele probleme.Motivul îl știu doar autoritățile, însă toate aceste scheme și evenimente sunt îngrijorătoare – link 3

Poate va fi bine cu UK afară din UE și cu reguli mai dure pentru imigranți și pentru toate acele persoane cu intenții rele.Cred sincer că în prezent nativii întregii națiuni britanice au prea mulți descreierați pe metru pătrat.Multe adevăruri se scriu pentru opinia publică într-o manieră poate prea brutală, alte știri sunt mușamalizate pentru a nu mai crea panică și multe altele nu se zic din prea mult bun simț.Am cunoscut personal galezi sau cetațeni britanici stabiliți în Cardiff si cu mult prea mult bun simț pentru societatea în care se întâmplă să viețuim impreună.

Cardiff Part 2

Tags

, , , , , ,

Odată ce ajungi în Maria Britanie, în orice colț al insulei te-ai afla ai nevoie de documente.Există și ocazii în care poți merge pe burtă, să alegi permanent să lucrezi la negru și să nu platești taxe, să fii un gândac scârbos, un nimeni pe pământul englezesc.Însă astfel de cazuri sunt rare, trebuie să ai o anumită predilecție către ticaloșie să faci astfel de rahaturi.Se stie și doar de dragul discuției voi mai zice că oamenii onești merg biped și nu stau niciodată la orizontală.

Mai există și varianta de a lucra la negru din pură disperare, o situație inconfortabilă prin care am trecut și eu.Am fost ajutată de către un român din casa în care am locuit să obțin NINO (National Insurance Number).Plicul a ajuns la adresa mea după două săptămâni, însă povestea era abia la început.Același român m-a însoțit la mai multe bănci din centrul  orașul Cardiff în ideea de a-mi deschide un cont bancar.Ai nevoie de un cont bancar și de un card pentru a fi în rând cu lumea și pentru a putea fi plătit omenește.Galezii au regulile lor, ciudate sau uneori strâmbe, dar legi și fie că îți convine sau nu, trebuie să te supui și să le respecți câtă vreme ai de gând să locuiești pe pământul lor și să le respiri aerul.Mi-a fost foarte greu să comunic cu angajații băncii, pe mulți nu reușeam să-i înțeleg pentru că era primul impact cu limba engleză la un asemenea nivel  și a fost totul foarte brutal și eu eram prea amorțită pentru a face față la momentul respectiv. Mi s-a părut totul foarte frustrant deoarece majoritatea angajaților vorbeau cu un accent teribil de nenatural pentru urechile mele și uneori aveam senzația că încerc să comunic cu oameni care mestecă pietre și vorbesc în același timp.

Însă am avut iarăși norocul prostului de a primi ajutor necondiționat de la același român care s-a oferit să mă ajute cu NINO și care m-a însoțit la bănci și s-a oferit să intervină când mă simțeam depășită de situație.Am fost refuzată la toate băncile din inima orașului pe motiv că printre documente nu aveam și proof of address.Galezii doreau să le demonstrez că locuiesc în Cardiff, iar românii cu care împărțeam locuința la momentul respectiv nu au putut să mă treacă pe actul adițional la contractul casei.

Însă situația s-a redresat cumva deoarece am primit iarași ajutor de la românii cu care s-a întâmplat să locuiesc în casă.Am ajuns în Cardiff pe 11 martie și m-am angajat în urma unui pont la o fabrică de prăjituri pe 18 martie.Am fost platită în mod corect și civilizat de către fabrică pe un card temporar în urma unei cereri în mediul online.Datorită acestui card am reușit să supraviețuiesc din punct de vedere financiar.

OnePay

După două luni și jumătate am reușit să obțin mult doritul card bancar în urma unei cereri la o bancă dintr-un cartier periferic.A fost nevoie doar de proof of work (dovadă că muncesc undeva), pașaport și NINO.

Despre prestația angajaților din mediul bancar galez nu știu nici la momentul actual ce să cred.Poate că mulți aveau ego-ul prea mare pentru a mai ajuta încă o imigrantă venită cu pluta în țara lor, sau fix așa a fost politica băncilor în acele zile.Sau au fost rasiști și sătui până peste cap de nesimțirea românilor și eu am căzut la mijloc în ideile lor preconcepute.O altă explicație și ultima la care mă mai pot gândi e că se apropie Brexitul și  poate că la nivel central galezii își doresc să facă curățenie din timp și încep să acționeze prin lucruri mărunte.

Orice variantă este posibilă și de asemenea este posibil ca toate presupunerile mele să nu fie reale.În definitiv nimeni nu știe ce e în sufletul nativilor din UK și ce urmează să se întâmple în viitorul apropiat cu marea desparțire de UE.

Însă eu la momentul respectiv m-am simțit umilită și tratată poate prea dur și nedrept și de aceea multe aspecte nu am fost capabilă să le înțeleg.

Cardiff Part 1

Tags

, , ,

cardiff

Am ajuns în Cardiff/Wales,capitala Țării Galilor pe 11 martie 2018.Drumul a fost extenuant cu plecare de la Aeroportul din Iași într-o dimineață rece.Odată ajunsă pe Luton a fost necesar să iau un autobuz până la Victoria Couch Station unde am ajuns după aproximativ 2h din cauza traficului anevoios.Am avut mare noroc de o tipă,o bună amică altruistă care mi-a ghidat pașii prin hățisul străzilor și care mi-a stat alături până am urcat în autocarul cu traseul Victoria Couch Station-Cardiff Sophia Gardens.La destinația finală m-a așteptat un tip român necunoscut în casa căruia aveam să locuiesc pentru urmatoarele patru luni.Pe parcurs i-am cunoscut familia și prietenii apropiați.Străinii aceștia mi s-au lipit de suflet după un timp și într-o formă aparte.Le-am achitat chiria la timp și am avut parte de bunavoință și ajutor necondiționat la cerere.Au greșit și ei și eu deopotrivă, dar se remedia situația într-un fel sau altul când aveam energia necesară de a comunica ce anume ne agasează.Se prea poate ca de multe ori singura ciudată din schema casei să fi fost eu.Pentru ca am limitele mele și cedez emotional când realitatea cu care mă confrunt este prea dură.Că nu poți fi naivă și idealistă la nesfârșit, iar dacă vei continua să fii fară să-ți revizuiești comportamentul vei suferi consecințele.

Când ceva grav se petrecea în juru-mi aveam nevoie să zac în propria-mi însigurare pentru a-mi încarca bateriile uzate și pentru a o lua de la capăt.Și e destul de greu de a empatiza și înțelege un om pierdut care ajunge în incapacitatea de a mai spune ce-l doare sau deranjează.Eu am avut noroc cu ei pentru că m-au înțeles în felul lor, m-au tolerat și m-au ajutat după posibilități și cu tot ce au avut la îndemână la momentul respectiv.

Singuratatea și dezamăgirile în viață te împing spre soluții limită.Am plecat din țara mea natală profund dezamăgită și cu speranțe de mai bine într-un alt colț de lume.N-aveam de unde ști la momentul acela, însă ajunsesem într-o junglă galeză pe barba mea, după cum zice un cântec.Tot ce am ales și felul în care am acționat se putea transforma cu usurință în riscul vieții mele și puteam suferi pierderi inimaginabile dacă aveam ghinionul de-a face cu oameni scelerați, însă nu a fost cazul.Am avut norocul prostului, noroc pe care îl realizez abia acum când sunt pe deplin conștientă de tot ce am experimentat.Habar n-aveam la momentul acela ce înseamnă să ai empatie totală, să ajuți și să fii ajutată cu toate forțele de care o ființă umană dispune într-o lume plină de oameni diformi sufletește.La început am venit cu rezervorul plin de toleranță, însă pe parcurs rezervele mele au ajuns să fie puține spre deloc.Într-o junglă nu îți poți permite luxul de a trăi într-un balon imaginar, trebuie să înveți pe calea ușoară sau anevoioasă să tratezi lucrurile și oamenii la fel ca non culorile.Cu haiducii trebuie să te comporți ca haiducii, cu tâlharii te comporți ca tâlharii.

PETA

rs_634x843-180227132145-634-Ireland-Baldwin-PETA_22718

Irene Baldwin e noua imagine PETA de anul acesta.Și mama ei, actrița Kim Basinger, a pozat la un moment dat într-o postură asemănătoare.Acum judecând strict după aspect și mesaj, mă întreb ce ar face această domnișoară dacă ar avea doar o blană la îndemână și ar fi nevoită să traverseze strada printr-o zonă intens circulată din București.Cu siguranță ar bloca tot traficul, pentru că așa cum susține, nu s-ar acoperi cu blana respectivă  🙂 A fost o glumă nesărată, știu, dar sper că va fi considerată nevinovată.
Revenind la PETA, sunt de acord cu toată Campania lor.Există într-adevăr prea multă cruzime când vine vorba despre animalele ucise pe viu în mod barbar pentru un pumn de blană.Am avut nefericita inspirație să mă uit la un moment dat la un filmuleț cu un țăran rus care se afla în Siberia după peisaj și după shot-ul de vodka băut înainte de acțiune. După ce și-a ascuțit bine cuțitele a crestat nonșalant câteva zeci de chinchiulla speriate.Contrastul dintre animăluțele terorizate și călăul indolent și psihopat mi-a indus un sentiment extreme de apăsător.Văzusem cel mai dur film horror realizat vreodată.O blană obținută în astfel de circumstanțe, nu merită a fi cumparată cu toți banii din lume.Există înlocuitoare sintetice la capitolul veșminte la fel de drăguțe.
Imi amintesc că și în facultate găsisem o revistă care avea pe copertă trimiteri la o expoziție de fotografii realizate într-un abator italian.O mică parte dintre fotografii au ajuns și în mediul online.Detalii aici și aici.
După astfel de imagini parcă te poți lipsi de bucata veșnică de carne din farfurie.

România, caz pierdut

Părăsesc România în câteva zile și sper din tot sufletul ca această decizie să fie definitivă și irevocabilă.Țara mea e bolnavă cronic din cauza multor creaturi care o populează.Nu e nevoie sa fii filozof ca să realizezi ce se întâmplă.Trebuie doar să privești în jurul tau.Înfiorător e totul, de la sistemul medical care este la pământ, învățământ, legi și justiție, politică, drumuri, mass –media, prejudecăți, convenții, xenofobie, homofobie și lista poate continua la infinit. Interminabilă și infinită e mitomania, tupeul și răutatea unora și ceea ce este cel mai groaznic e faptul că persoanele de felul acesta nici nu realizează că au o problemă.Nu, totul este minunat și noi suntem perfecți, frumoși, deștepți și cu toate tiglele pe casă.
Pe de altă parte mai sunt și cei pasivi, cei empatici care zac în letargie și suferă noaptea în pernă.Cei care se indignează pe bună dreptate pentru că încă nu s-au ros toate fibrele umanității în ceea ce-i privește și pot demostra oricând că nu sunt făcuți din plastic.Dar categoria asta e pe cale de dispariție.Cei care gândesc cu adevărat și conștientizează până în fibra sufletului ce se întâmplă în arealul lor de răspândire sunt puțini și n-au nici vlagă.Ororile la care asistă zilnic, le paralizează simțurile.
Mulți au fugit de aici pentru un trai mai bun, din cauza sărăciei fiind nevoiți să aleagă o bucată de pâine albă cu un gust mai fin.
Eu fug pentru deschidere, pentru a experimenta și învăța lucruri noi, pentru a trăi printre oameni civilizati, nonconformiști, deschiși în adevăratul sens al cuvântului.Iarba o să fie mai verde decât aici și pe stradă am să văd mai multe zâmbete și mult mai puțină încrâncenare.Cât despre partea materială, mă lasă rece.
Țara mea nu s-a ridicat și nu se va ridica din mlaștina în care zace de decenii din cauza prejudecăților. La români e întotdeauna important cum te îmbraci, câți bani ai, ce cunoștințe ai, câtă influență, cât rău poți sa-i produci lui x și y dacă te-au călcat pe coadă.Ce tip de mașină deții, cum arată casa, cât cash ai în contul de la bancă.Le știți, sunt aceleași și aceleași metehne și stupizenii de care mulți dintre noi suntem mândri și pe care le lăsăm bucuroși să ne guverneze viața.Avem capul plin de idei fixe și puține, noi cu toții și prejudecățile astea sunt fix lanțurile care ne împiedică să evoluam. Eu am găsit în sfârșit cheia și am deschis lacătul și am de gând să-mi continui povestea pe alte meleaguri, departe de toata mizeria din țara mea primitivă.

Person of Interest & Minority Report

Tags

, , , , , , , ,

De curând am început să mă uit la producția Person of Interest pentru că eram în căutare de un serial care să nu mă suprasolicite foarte mult.E o dramă americană, sf pe alocuri, care s-a bucurat de succes odata cu prima difuzare în 2011 și care s-a întins pe durata a 5 sezoane, ultimul fiind difuzat de CBS în iunie 2016.Citisem în prealabil de el și cum subiectul mi s-a părut easy going, am decis să urmaresc primele episoade.

Are de toate, umor, fir narativ polițist, adrenalină, multe răsturnari de situație.Actorii principali fac o echipă minunată împreună.Îl regăsim aici pe Michael Emerson, unul dintre cei mai grei actori ce a prestat un rol remarcabil în LOST.În Person of Interest deține un rol de personaj pozitiv și este de-a dreptul încântător să-i urmarești replicile.Pe Jim Caviezel nu l-am mai urmărit și în alte producții , însă apariția lui din acest serial mi-a atras atenția și cu siguranță îl voi mai urmari și altă dată când voi avea ocazia.

Finch (Michael Emerson) îl coopteaza pe Reese (Jim Caviezel) în echipa sa deoarece are nevoie de abilitățile sale câștigate în urma slujbei de fost militar în forțele speciale.Cei doi au multe în comun, ambii au lucrat pentru guvern și au început să aibă îndoieli pe pacurs și ambii au pierdut pe cineva drag.

Sunt 8 milioane de oameni în New York și conform statisticilor e ucisă câte o persoană la fiecare 18 ore.Finch creează sistemul prin care reusește să împiedice nenorocirile care se petrec zilnic.Sunt acele infracțiuni care sunt puse la cale cu zile, săptămâni înainte.Și tot el creease o listă cu aceia care vor fi prinși în niște situații grave, crime, răpiri.Cei de pe lista lui, habar nu aveau că urmează să li se întâmple ceva.Majoritatea erau oameni obișnuiți, însă Finch trebuia să separe pe aceia care se încadrau  în categoria de victimă de cei din categoria făptaș.De aici și noțiunea de Person of Interest, o persoană care atrage atenția autorităților într-un fel sau altul.

Locul din care Finch lucra cel mai bine era o fostă bancă falimentară, cu o situație incertă.Finch era un om discret. Reusește cumva să facă rost de tot calupul de acte false potrivite pentru a-și începe și el și Reese activitatea : permise de conducere, cărți de credit, șase identități false.Fondurile îi veneau dintr-o corporație intermediară, iar numerele erau de securitate socială.

Pentru a-și începe procesul de salvare al victimelor, era necesar să afle cât mai multe informații relevante despre aceasta.Puteau face asta prin două metode : metoda lentă – te apropii de victimă și îi caștigi încrederea.Și metoda rapidă – pătrunzi în locuința subiectului și îi cauți prin lucruri.E-mail-uri, extrase de cont, obiecte personale.Apoi îi pui sub urmărire telefonul mobil, cât e încărcat și în aria de acoperire, poți folosi GPS-ul ca să-i afli poziția.Prin microfon îi asculți conversațiile, indiferent dacă vorbește la mobil sau nu.Apoi ai nevoie de imagini, cu o cameră video fără fir poți supraveghea ținta de oriunde.Și un aparat foto e folositor aici.

În urma atacurilor  (11 septembrie, cele două avioane care s-au izbit de turnurile gemene din Manhattan, World Trade Center) statul american și-a conferit puterea să citească toate e-mail-urile și să asculte toate telefoanele mobile.Dar aveau nevoie și de ceva care să sorteze informațiile astea, ceva care putea alege teoriștii din populația obișnuită, înainte să facă vreun pas.Publicul voia sa fie protejat, dar nu voia să știe și cum avea să se întample asta.Când într-un final, a fost  pus la punct un sistem funcțional l-au ținut secret.Finch a construit sistemul, însă aparatul avea o problemă.Fusese construit ca să împiedice urmatorul mare atentat , dar vedea tot felul de infracțiuni.Așa încât Finch a învățat aparatul să împartă ceea ce vedea în două : fapte relevante și irelevante.Evenimentele care ar fi dus la pierderea multor vieți erau relevante, așa că urmau să fie pasate celor de la NSA sau FBI.Informațiile irelevante – în fiecare zi, la miezul nopții, aparatul le ștergea.Abia mai târziu Finch și-a dat seama că a greșit.Lista irelevantă îl macina de fapt.Hard-discurile se aflau într-o unitate de stat, pe undeva și aparatul era peste tot.Îi privea pe toți cu 10.000 de ochi și îi asculta cu un milion de urechi.Aparatul a fost construit pentru guvern și a devenit  o unealtă cu o putere de neimaginat.Finch s-a gândit că un buton de închidere ar fi util cândva, așa că și-a construit o intrare ascunsă, ca să acceseze lista irelevantă.Putea lua doar un număr de asigurare sociala și dacă afla cineva risca să piardă accesul.Așa că cele noua cifre era tot ce aveau la îndemână.

Pentru ca reușita să fie completă, Reese îl cooptează în echipă și pe Fusco (Kevin Chapman) , detectivul corupt pe care începe să îl înfiltreze în interior și din partea căruia află informații relevante despre modul de operare și viziunea poliției cu privirea la derularea anchetelor.Pe parcurs se va implica și Carter (Taraji Henson) , polițista onestă și incoruptibilă, care multă vreme a încercat să îl captureze pe Reese și să pună capăt acțiunilor de salvare misterioase.

Person of Interest e extrem de bine realizat și nu te plictisește nici măcar o clipă.Practic ai mereu senzația că urmarești cel mai tare film de acțiune comprimat în doar 45 de minute.

Tot urmărind episod după episod, mi-am amintit că acum multă vreme am văzut și un film artistic cu o intrigă asemanatoare.Așa am ajuns să revăd sf-ul  Minority Report din anul 2002.Aici e vorba despre un Departament de Prevenire a crimelor ce reușea să prindă ucigașii care ar fi acționat în viitor.

Exista o campanie națională care promova acest departament și îi lauda meritele.Rata criminalității scăzuse cu 90 % și în 6 ani de funcționare nu mai avusese loc nici o crimă.Practic, fiecare american se putea baza pe infailibilitatea sistemului.Cei din departament reușeau să vadă crimele ce urmau să aibă loc cu ajutorul Pre-Cognitivilor.Aceștia nu vedeau ceea ce vrei să faci, ci numai ce vei face în viitor.Când Pre-Cogii depistau un criminal, numele era inscripționat pe o bilă și apoi detectivii prelucrau imaginile produse de ei de pe holosferă.Cei trei Pre-Cogi vedeau o crima cu 4 zile înainte.La bila roșie, crimele nefiind premedite, se anunțau târziu.Aceastea reprezentau de regulă crime pasionale, majoritatea fiind doar un impuls de moment și din această cauză nu exista premeditare aici.Pre-Cogii erau izolați de restul personalului într-un Templu, scufundați în lapte fotonic, nutritiv și conductor și asta pentru că Departamentul să nu poată fi acuzat de interferări și falsificari din exterior.Dupa ce crima era oprită, urma o reverberație, un deja-vu al Pre-Cogilor.Cazurile grave erau revazute de mai multe ori, de aceea trebuiau șterse informațiile de la toți cei trei Pre-Cogi.

Situația devine tensionată, când un tip de la FBI este trimis la Departament din ordinul procurorului general pentru a cauta defecte.Nu a mai existat nici o crimă timp de 6 ani și sistemul părea perfect.Prin urmare, daca exista vreun defect, acela era uman.FBI își dorea sa preia sistemul, când acesta va deveni național.

De asemenea, are loc și o răsturnare de situație pentru John, unul dintre cei mai pricepți detectivi când imaginea lui apare pe holosferă controlată de cei trei Pre-Cogi.Pe holosferă apare bila cafenie, și viața lui John (Tom Cruise) se schimbă, el trebuind să rămână un permanent fugar pentru a înțelege ce i se întâmpla de fapt.În curând, toți cetățenii află că Prevenirea crimelor urmărește pe cineva din Departament și practic tot sistemul e pe cale să se prăbușească.John speră că va găsi acel raport minoritar cu ajutorul căruia va putea să clarifice situația și rămâne o vreme un fugar abil și perseverent.Însă în permanență e măcinat de o dilemă majoră : dacă într-adevăr îl va ucide pe acel necunoscut, va dovedi că sistemul e bun și că Pre-Cogii au avut dreptate.Dacă nu îl va ucide, asta înseamnă că exista o altenativă  în viitor și că Pre-Cogii au greșit tot timpul și Prevenirea Crimelor nu era atât de perfectă precum se credea.

Acest film a fost creat de Steven Spielberg, după un scenariu de Scott Frank și John Cohen, bazat pe o povestire de Philip K Dick.

Dacă ar fi sa aleg, aș zice ca filmul e net superior în fața serialului, dar nu voi face acest lucru, pentru că și serialul are o bună porțiune de suspans ce este dozat într-un mod foarte elegant.

Clopotul de sticlă

Tags

, , , , ,

clopotul de sticla

Clopotul de sticlă este cel mai trist roman pe care l-am citit în ultima vreme.Este singura carte pe care a scris-o Sylvia Plath, restul lucrărilor sale fiind în versuri.

Cartea a fost publicată în 1962, cu un an înainte de sinuciderea sa.Nu este o lucrare bine primită, Sylvia fiind total eclipsată de succesul soțului său Ted Hughes, din cauza căruia și sfârșește atât de dramatic.Lucrarea este recompensată după două decenii de la sinuciderea sa în 1982, cu premiul Pullizer, postum.

Intriga începe în forță cu povestea lui Esther Greenwood, o absolventă de engleză care primește o bursă ca redactor la o celebră revistă de modă din New York.Alături de alte 11 fete, Esther va cunoaște o bună bucată din lumea snoabă a celui mai mare oraș din SUA.În paginile cărții sunt descrise cu lux de amanunte mesele îmbelșugate și sindofiile care au venit la pachet cu această experiență unică.Fiind un roman semi-autobiografic, se tinde a crede că Sylvia a descris propria sa experiență de pe vremea când adolescentă fiind, primește o astfel de bursă.

În interiorul fetei se dă o bătălie interioară foarte mare, bătălie care oscilează între curiozitatea marilor descoperiri și a marilor experiențe dobândite care generează schimbari profund negative.Este momentul în care Esther evoluează ca adolescentă,  raportandu-se permanent la ceilalți cu conștiința propriei identități.Tensiunea dintre ea și societate, câștigarea independenței față de părinți,  alegerea carierei și a stilului de viață, sexualitatea, libertatea și explorarea spațiilor necunoscute reprezintă riscurile experiențelor sale pe care și le asumă într-o lume străină.Însă în interiorul sinelui, Esther nu își regăsește locul și nu se simte confortabilă cu acest bagaj de experiențe acumulate pe care le consideră deranjante.

Buddy Willard, primul ei iubit, o dezamăgește profund când recunoaște că mai avusese și alte relații și că nu era ea cea mai specială tipă din viața lui.Toate experiențele trăite alături de Buddy, sunt prezentate foarte succint și într-o cheie de sarcasm major.Esther chiar se bucură când constată că planurile de logodnă sunt amânate deoarece Buddy a fost infectat cu TBC și este internat într-un sanatoriu.

Departe de casă, la New York, are parte și de experiențe plăcute alături de Constantin, când merge la ONU și ascultă cuminte cum își fac treaba translatorii din sală.Apoi urmează o alta experiență negativă când îl întâlnește la o petrecere pe Marco, misoginul care o inițiază cu forța în lumea tangoului, apoi încearcă să o violeze.

Esther nu știa gimnastică, să călărească sau să schieze (lucruri prea costisitoare). Nu știa să vorbească în germană, nici să citească în ebraică, nici să scrie în chineză,  nu știa stenografie sau să gătească.Tânăra dovedește însă interes pentru competivitate și este dispusă să participe la orice acțiune care i-ar permite să-si etaleze cunoștințele și abilitățile.

Singurul lucru la care este bună e sa câștige burse și premii, însă epoca aceasta se cam apropie de sfârșit.Ajunsă acasă află că nu a intrat la cursul acela de creație literara și este nevoită să locuiască o vara întreagă sub același acoperiș cu mama sa.

Acest eșec generează o lungă perioadă de depresie severă soldată cu tratamente neortodoxe de electroșocuri în ideea de a opri accesele suicidale.Tratamentul este prezentat asemeni unui clopot de sticlă care atârnă suspendat la un metru și ceva deasupra capului ei.La orice greșeală din partea ei, clopotul de sticlă cu distorsiunile lui sufocante avea să coboare din nou.Persoana de sub clopotul de sticlă, e una pasivă și-mpietrită ca un copil mort și lumea însăși e visul urât.

Westworld

Tags

, , , , , , , , , ,

6361409416492150202056669991_westworld-2.jpg

La categoria seriale SF am găsit de curând unul excelent care mi-a atras atenția și pe care l-am urmărit de curând.Serialul Westworld a fost lansat în USA în octombie 2016 pe canalul HBO.Toată acțiunea are loc în lumea fictivă Westworld, un parc tematic populat cu androizi sintetici denumiți gazde (hosts).

A fost primit foarte bine de către critici și telespectatori deopotrivă, întrucât serialul pilot a demarat cu un nume foarte greu în cinematografie și anume Jonathan Nolan, regizor și producător.

Deși acțiunea pare extrem de bine înfiripată se cunoaște faptul că idea nu e tocmai originală, în categoria filmelor distopice SF existând  filmul Westorld din 1973, pe idea căruia s-au pus bazele acestui minunat serial.

! Warning Spoilers !

Nu citiți mai jos, dacă nu ați vizionat încă filmul Westorld (1973) sau serialul Westworld (2016) !

Filmul din 1973 a fost scris și regizat de scriitorul Michael Crichton, fiind și primul film al celebrului scriitor în rol de regizor.Este considerat de critici ca fiind primul film din istoria cinematografiei care conține imagini generate de un calculator, bidimensionale 2D,  prin tehnica CGI.Trei ani mai târziu s-a bucurat și de o continuare în celebrul film Futureworld.

La începutul filmului ni se prezintă locația Delos, locul de vacanță al viitorului, unde poți alege orice fel de vacanță preferi, fiind compus din trei arii separate – lumea vestului, lumea medievală și lumea romană.Lumea vestului e o reproducere completă a frontierei americane din 1880, unde sunt prezente preocupările pionierilor.E prezentă viața violentă, fără legi, o societate cu arme și acțiune.Apoi urmează lumea medievală în care este reprodus secolul 13 din Europa.O lume de cavaleri și lupte, aventuri romantice și emoții, o reproducere exactă până în cele mai mici detalii. Și în sfârșit lumea romană, în scenariul fermecatoarei și decadentei Pompei.Aici turistul poate experimenta senzualitatea și relaxarea morală care a existat în viața imperiului roman.Toate aceste trei scenarii o alcătuiesc pe Delos, locul pentru cele mai excitante vacanțe din istoria omenirii.

Eroii principali Peter și John vor alege lumea vestului  alegându-și costume potrivite și pistoale pentru o mai mare adrenalină, ghidându-se doar dupa deviza că aici nu poți fi rănit, ci poți doar să te distrezi.Cum armele nu puteau răni alți vizitatori, ci puteau afecta doar roboții, aventura e pe cale să înceapă.Pistoalele aveau senzori înăuntru și nu se putea trage în ceva cu temperatură corpului uman.Doar în ceva rece, ca într-o mașinărie.

Lucrurile încep să ia o întorsătură ciudată în momentul în care apar primele avarii la roboții din lumea romană, urmată de cea medievală și în final de cea vestică.Programatorii  se simt depasiți de situație, neștiind cum să gestioneze și să repare aceste echipamente atât de complicate ca și organismele vii.În unele cazuri, roboții au fost proiectați de către calculatoare și nu se cunoaște exact tehnica în care lucrează.

În lumea vestică apare și o lege a șerifului de a închide clientul care a ucis în mod recidivist un robot.Peter este închis într-o celulă în așteptarea judecatorului care va deschide un proces în urma căruia acesta din urmă va fi spânzurat.Însă lucrurile se schimbă, Peter evadează și procesul nu mai are loc.Între timp, apar și alte neplăceri, cum ar fi cea a crotalului care îl mușcă pe John.Situația este privită ca o greșeală inscuzabilă, întrucât serpii erau programați să-și gresească ținta și nu aveau voie să rănească un oaspete.Circuitele logice ale șarpelui nu mai răspundeau, la mijloc nefiind vorba de problemele mecanice, alterarii sau avarii.Pe de alta parte, în lumea medievala una dintre mașini refuză sa fie sedusă de un client, deși e un model sexual.

Lucrurile scapă total de sub control când un robot din lumea medievala ucide un client în timpul unui duel, situație similară petrecându-se și în lumea romană unde roboții atacă toți oaspeții cu arme albe.Robotul provocat de Peter îl împușcă pe John și sfârșește prin al urmări într-un mod obsesiv pe Peter până când unul dintre ei cedează.

Practic controlul asupra roboților este pierdut definitiv, unii folosind energia de rezervă.Mulți se vor opri din funcționare după o oră, alții dupa doisprezece.Siguranța clienților nu mai există și toți cei prezenți în această vacanță devin victimele roboților și se află într-un real pericol.

Serialul Westwold este o continuare într-o măsură mai mică a filmului omonim din 1973.Aici antroizii dispun de o tehnologie avansată și plot-ul reprezintă un mix perfect de psihologie și filozofie.Efectele vizuale sunt minunate, la fel și costumele și machiajul impecabil.

 

Diferența dintre film și serial e că în cazul celui din urmă ni se relevă problema avariilor la roboți din episodul pilot.Apare o problemă la ultimul upgrade, dând naștere unor reverii  necontrolate.Astfel, gazdele pot vedea preț de câteva secunde imagini din trecutul lor sumbru.Acest lucru nu este permis și se decide ca toate gazdele suspecte să fie declarate defecte și să se treacă la o evaluare amanunțită a lor.Roboții au fost programați să stea în bucla lor și să se țină de scenariu cu improvizații minime.De acea, trebuiesc verificate gazdele upgradate, examinate una câte una și scoase din uz cele defecte.În urma acestui lucru, narațiunea urmează să se perturbe.

Nu există decât o singură lume în serialul Westworld, cea a vestului sălbatic, o altă diferență semnificativă daca e să comparăm serialul cu filmul original.De asemenea, ni se prezintă și creatorul parcului, doctorul și omul de știință Robert Ford, jucat impecabil de Sir Anthony Hopkins.Robert a creat parcul tematic împreună cu partenerul său Arnold, care nu apare deloc în serial, deoarece decedase cu mai mulți ani în urmă în condiții misterioase.Însă pe parcursul acțiunii, faptele lui vor fi prezentate cu acuratețe de către Robert.

Deși gazele trecuseră testul Turing, nu a fost destul pentru Arnold, deoarece pe el nu îl interesa în mod extres apariția inteligenței artificiale.El dorea să creeze conștiința și și-a imaginat-o ca pe o piramidă – memorie, improvizatii și interese proprii.În vârf nu a mai ajuns, dar avea idee despre ce ar putea fi, o idee bazată pe o teorie a constiinței, numită mintea bicamerală.Ideea centrală era că omul primitiv consideră că gândurile reprezintă vocea zeilor.Această idee a fost infirmată pe post de teorie a minții umane, dar nu ca plan de construcție a unei minti artificiale.Arnold a construit o versiune a cogniției gazdelor, în care acestea își auzeau programul ca pe un monolog interior, cu speranța că în timp, vocea lor interioară va prelua ștafeta.Pe Arnold căutarea conștiintei l-a consumat în întregime.Spre finalul primului sezon aflam cum și în ce condiții a murit acest om de știință.

Oaspeții cu bani soseau în Westworld deoarece le plăcea puterea  și mulți dintre ei nu aveau parte de ea în lumea reală, asa încât veneau aici.Cât despre gazde, li se ștergea memoria și acțiunile lor viitoare intrau în bucla lor obișnuită.

Arnold a fost primul om care a colonizat aceste locuri.A creat o lume în care poți face orice, mai puțin un lucru – nu poți muri.Ceea ce înseamnă că oricât de reală ar părea acesta lume, tot un joc rămâne.Dar apoi Arnold și-a încalcat propria regulă, a murit chiar în acest parc.Se crede că mai avea totuși o poveste de spus.O poveste cu mize adevărate și cu violențe reale – povestea labirintului.

Câteva caractere merită urmărite cu maxima atenție, cum ar fi personajul Dolores Abernathy (Evan Rachel Wood) și Maeve Millay (Thandie Newton) cele care visau să evadeze din bucla lor amarâtă pentru a-și asuma roluri mai importante.

În ultimul episod al primului sezon dispare și misterul ce îl învăluia pe Robert și pe William.De asemenea ni se explică și semnificația labirintului, atât de mult căutată de către William.Labirintul e un vechi mit indian ce reprezintă viața unui om cu alegerile și visele lui neîmplinite.În centru e un om legendar care a fost ucis de nenumarate ori, dar de fiecare dată a găsit o cale să revină la viață.Când a revenit ultima dată, omul și-a spulberat toți dușmanii.Apoi a construit o casă și în jurul casei un labirint prin care doar el poate trece.

La prima vizionare, ai senzația că serialul se rezumă la satisfacerea instincelor sau nevoilor primare a oamenilor înstăriți financiar, care nu mai știu cum să-și ucidă plictiseala și aleg acest parc sub formă de divertisment.Însă lucrurile nu stau chiar așa, Westworld nu se adresează sinelui superficial, ci dezvăluie profunzimea sinelui.Îți arată practic cine ești cu adevarat.

Tot ce se întamplă în Westworld e profund și fiecare cadru și personaj  merită urmărit cu maximă atenție, deoarece în fiecare episod există câte o bucată din puzzle-ul care se va lega frumos la final.

Misery

Tags

, , ,

misery-stephen king

 

-Stephen King is the king !

-De ce zici asta?

-Sunt fan, i-am citit majoritatea cărților și nu m-a dezamăgit niciodată până acum.

-Îhm, da…

Cam așa suna un dialog de acum mai mulți ani dintre mine și un tip ultra-mega-fan Stephen King.Eu fiind desigur, persoana outsider, sceptica, cea căreia niciodată nu i-a plăcut să-i fie băgată pe gât cu forța o carte, un film sau naiba știe ce prostie comercială, doar fiindcă așa-i moda și trebuie să te conformezi.Dacă nu aveai argumente solide despre cutărică nu înțelegeam de ce ar fi benefic pentru intelectul meu să-mi rezerv timp pentru a citi cartea x sau a vedea filmul/serialul y dacă nu eram nici măcar în proporție de 10% sigură că nu-i în van.

Cu Stephen King recunosc că am dat-o în bară, citisem doar un articol din biografia lui și reținusem faptul că a fost inspirat de Howard Philips Lovercraft și Edgar Allan Poe.Cum îl divinizam pe ultimul, lui Stephen Edwin King nu-i dădusem nici un fel de credit.

Acum vreo trei ani am cumpărat Shinning, doar fiindcă o găsisem la un preț redus și m-am gândit că merită să arunc totuși o privire, dacă are un piar asa de bun încât îi face atât de multă publicitate.Am rămas profund uimită de stilul în care scrie și povestea în sine mi-a cauzat câteva seri de somn agitat cu niscaiva coșmaruri.Tipul jongla bine cuvintele și doza suspansul la un nivel elegant.

Însă nu despre Shinning vreau să scriu acum, ci despre o altă carte de-a lui pe care am pus mâna de curând.Este vorba despre Misery, cartea ce a fost scrisă în perioda 23 septembrie 1984 – 7 octombrie 1986.

Plot-ul începe relativ simplu, avem un singur decor și două personaje, Paul Sheldon, celebrul autor  de bestselluri și Annie Wilkes, infirmiera cu probleme psihice și cel mai înfocat admirator al său.Cea care are șansa de a-l ține captiv pe idolul său în urma unui grav accident auto în care acesta este implicat.

După ce își revine din starea comatoasă, Paul devine conștient de natura femeii în casa căreia este nevoit să rămână o vreme.Se afla aproape de vârful munților Great Divide, în orașul Sidewinder din Colorado, în toiul iernii împreună cu o femeie bolnavă mintal, o femeie care îl hrănise intravenous cât timp fusese inconștient și îi fixase picioarele distruse de accident în două atele improvizate.O femeie care pare-se că avea o rezervă de narcotice și care nu anunțase pe nimeni că el se afla acolo.

Drama începe în momentul în care Annie cumpară cel mai proaspat roman semant de Paul Sheldon și constată că acesta tocmai a ucis-o pe Misery Chastain, personajul feminin fictiv cel mai îndrăgit de infirmiera maniaco-depresivă.Profund rănită îi cumpără acestuia o mașină de scris, căreia îi lipsea litera N (ulterior va rămâne și fară T și E)  și se implică alături de el în refacerea romanului, aplicând forța uneori și teroarea psihică.

Din punctul meu de vedere cel mai interesant de urmărit sunt  detalii tehnice și analogiile, practic firele conductoare din cursul poveștii.Din manuscrisul Mașini de Lux, aflăm cum se deschide o încuietoare de la o ușă fără cheie, utilizând doar o agrafă bună și pentru contactul unei mașini sau pentru rezervorul de benzină.Ce reacție ciudată poate dezvolta o persoană în urma unei înțepături provocate de o albină.Ni se explică subtil și ce înseamnă o compoziție literară, mai exact procedeul  DEUS EX MACHINA, o  analogie special explicată lui Annie pentru a înțelege mai bine ce s-a întâmplat de fapt cu povestea Omului –Rachetă văzută în cinematograf și a cărei acțiune fuseseră atât de vehement contestată de aceasta. Jocul POȚI, TU? din copilăria lui Paul revine în actualitatea adultului terorizat de femeia bolnavă așa cum și pastilele cu codeină Novril cu efecte secundare severe reprezintau refluxul peste stâncile durerii și terorii din respectiva casă.La fel de mult mi-au plăcut și povestea păsării din Africa adusă în grădina zoologică din Boston precum și cea în care ni se prezintă ce le făceau englezii muncitorilor băștinași care furau diamante în perioada în care lucrau în minele din Kimberly.

De asemenea, e extrem de tentant de urmărit și granița subțire dintre nevrozele și psihozele unei persoane suferinde de manie-depresie.Starea de catatonie împietrită a lui Annie (pe care uneori Paul o portretizează în Zeiță, Lady Dragon și Femeia nisipurilor ) este prezentată sublim.În casa lui Annie, Paul devine cel mai monastic dintre drogații din lume.Rămâne și olog, laba piciorului ii este tăiata cu toporul și cauterizată, într-un final pierzându-și și degetul mare de la mâna stângă.Însă în ciuda tuturor acestor vicisitudini, nu își pierde speranța, practic învață ce înseamnă să fii Sheherezada pentru tine însuți.

Multe aspecte ajung însă să-i depășească limitele, Paul optând mereu să se refugieze în orice gând care îi putea alina oarecum suferința, fiind într-o stare continuă de degradare a corpului, a minții și a spiritului.

Annie îl provoacă să refacă romanul Copilul lui Misery și Paul construiește altă acțiune dându-i acesteia  titlul de Întoarcerea lui Misery.Cartea preia ștafeta și ușor începe să reprezinte pentru Paul pianul evreilor care trăiseră în Germania în timpul celor trei sau patru ani nesiguri care precedaseră intrarea Wehrmachtului în Polonia.Evreii nu plecaseră din calea naziștilor deoarece aveau piane în casă și fiind subiectivi la capitolul acesta le era greu să se gândească la o mutare din calea bombelor și a crimelor monstruoase.

Cartea s-a bucurat și de o ecranizare în regia lui Rob Reiner cu Kathy Bates și James Caan în rol principal.Filmul nu poate ține pasul și ritmul alert din interiorul romanului și lipsesc foarte multe detalii, însă personajele și-au interpretat cu brio rolurile și au transmis privitorului o bună parte din emoția preconizată.Probabil că ar fi fost nevoie de o mini-serie pentru a surprinde toate fațetele pline de suspans ale cărții.Kathy Bates a primit un bine-meritat Oscar în 1991 pentru rolul interpretat.

Există și câteva inadvertențe, unele detalii din roman fiind înlocuite în producția cinematografică , cum ar fi mașina autorului în carte un Camaro ’74, în film un Mustang’65. Locația din carte, orașul fictiv Sidewinder din Colorada, în film orașul Silver Creek.Este schimbată de asemenea și ologeala din roman, realizată cu un topor, în film cu un ciocan modern, acel hammer colorat specific americănesc.Lipsesc din film și acele mici detalii legate de mașina de scris Royal, știrbă, fără litera N, din momentul în care Annie o introduce în scenă.Cea care ulterior pierde și  alte două litere esențiale în desfășurarea acestei activități.În film, mașina de scris pare în regulă și total întreagă.

Legat tot de acest roman există și un film indian (Julie Ganapathi),relativ ciudățel, pe care nu am reușit să-l urmăresc deoarece nu se găsește subtitrare în engleză la el.Este o producție realizată destul de îndoielnic, dar din sursele existente pe internet, se pare că s-a bucurat de un oarecare succes la data lansării.