Tags

, , ,

misery-stephen king

 

-Stephen King is the king !

-De ce zici asta?

-Sunt fan, i-am citit majoritatea cărților și nu m-a dezamăgit niciodată până acum.

-Îhm, da…

Cam așa suna un dialog de acum mai mulți ani dintre mine și un tip ultra-mega-fan Stephen King.Eu fiind desigur, persoana outsider, sceptica, cea căreia niciodată nu i-a plăcut să-i fie băgată pe gât cu forța o carte, un film sau naiba știe ce prostie comercială, doar fiindcă așa-i moda și trebuie să te conformezi.Dacă nu aveai argumente solide despre cutărică nu înțelegeam de ce ar fi benefic pentru intelectul meu să-mi rezerv timp pentru a citi cartea x sau a vedea filmul/serialul y dacă nu eram nici măcar în proporție de 10% sigură că nu-i în van.

Cu Stephen King recunosc că am dat-o în bară, citisem doar un articol din biografia lui și reținusem faptul că a fost inspirat de Howard Philips Lovercraft și Edgar Allan Poe.Cum îl divinizam pe ultimul, lui Stephen Edwin King nu-i dădusem nici un fel de credit.

Acum vreo trei ani am cumpărat Shinning, doar fiindcă o găsisem la un preț redus și m-am gândit că merită să arunc totuși o privire, dacă are un piar asa de bun încât îi face atât de multă publicitate.Am rămas profund uimită de stilul în care scrie și povestea în sine mi-a cauzat câteva seri de somn agitat cu niscaiva coșmaruri.Tipul jongla bine cuvintele și doza suspansul la un nivel elegant.

Însă nu despre Shinning vreau să scriu acum, ci despre o altă carte de-a lui pe care am pus mâna de curând.Este vorba despre Misery, cartea ce a fost scrisă în perioda 23 septembrie 1984 – 7 octombrie 1986.

Plot-ul începe relativ simplu, avem un singur decor și două personaje, Paul Sheldon, celebrul autor  de bestselluri și Annie Wilkes, infirmiera cu probleme psihice și cel mai înfocat admirator al său.Cea care are șansa de a-l ține captiv pe idolul său în urma unui grav accident auto în care acesta este implicat.

După ce își revine din starea comatoasă, Paul devine conștient de natura femeii în casa căreia este nevoit să rămână o vreme.Se afla aproape de vârful munților Great Divide, în orașul Sidewinder din Colorado, în toiul iernii împreună cu o femeie bolnavă mintal, o femeie care îl hrănise intravenous cât timp fusese inconștient și îi fixase picioarele distruse de accident în două atele improvizate.O femeie care pare-se că avea o rezervă de narcotice și care nu anunțase pe nimeni că el se afla acolo.

Drama începe în momentul în care Annie cumpară cel mai proaspat roman semant de Paul Sheldon și constată că acesta tocmai a ucis-o pe Misery Chastain, personajul feminin fictiv cel mai îndrăgit de infirmiera maniaco-depresivă.Profund rănită îi cumpără acestuia o mașină de scris, căreia îi lipsea litera N (ulterior va rămâne și fară T și E)  și se implică alături de el în refacerea romanului, aplicând forța uneori și teroarea psihică.

Din punctul meu de vedere cel mai interesant de urmărit sunt  detalii tehnice și analogiile, practic firele conductoare din cursul poveștii.Din manuscrisul Mașini de Lux, aflăm cum se deschide o încuietoare de la o ușă fără cheie, utilizând doar o agrafă bună și pentru contactul unei mașini sau pentru rezervorul de benzină.Ce reacție ciudată poate dezvolta o persoană în urma unei înțepături provocate de o albină.Ni se explică subtil și ce înseamnă o compoziție literară, mai exact procedeul  DEUS EX MACHINA, o  analogie special explicată lui Annie pentru a înțelege mai bine ce s-a întâmplat de fapt cu povestea Omului –Rachetă văzută în cinematograf și a cărei acțiune fuseseră atât de vehement contestată de aceasta. Jocul POȚI, TU? din copilăria lui Paul revine în actualitatea adultului terorizat de femeia bolnavă așa cum și pastilele cu codeină Novril cu efecte secundare severe reprezintau refluxul peste stâncile durerii și terorii din respectiva casă.La fel de mult mi-au plăcut și povestea păsării din Africa adusă în grădina zoologică din Boston precum și cea în care ni se prezintă ce le făceau englezii muncitorilor băștinași care furau diamante în perioada în care lucrau în minele din Kimberly.

De asemenea, e extrem de tentant de urmărit și granița subțire dintre nevrozele și psihozele unei persoane suferinde de manie-depresie.Starea de catatonie împietrită a lui Annie (pe care uneori Paul o portretizează în Zeiță, Lady Dragon și Femeia nisipurilor ) este prezentată sublim.În casa lui Annie, Paul devine cel mai monastic dintre drogații din lume.Rămâne și olog, laba piciorului ii este tăiata cu toporul și cauterizată, într-un final pierzându-și și degetul mare de la mâna stângă.Însă în ciuda tuturor acestor vicisitudini, nu își pierde speranța, practic învață ce înseamnă să fii Sheherezada pentru tine însuți.

Multe aspecte ajung însă să-i depășească limitele, Paul optând mereu să se refugieze în orice gând care îi putea alina oarecum suferința, fiind într-o stare continuă de degradare a corpului, a minții și a spiritului.

Annie îl provoacă să refacă romanul Copilul lui Misery și Paul construiește altă acțiune dându-i acesteia  titlul de Întoarcerea lui Misery.Cartea preia ștafeta și ușor începe să reprezinte pentru Paul pianul evreilor care trăiseră în Germania în timpul celor trei sau patru ani nesiguri care precedaseră intrarea Wehrmachtului în Polonia.Evreii nu plecaseră din calea naziștilor deoarece aveau piane în casă și fiind subiectivi la capitolul acesta le era greu să se gândească la o mutare din calea bombelor și a crimelor monstruoase.

Cartea s-a bucurat și de o ecranizare în regia lui Rob Reiner cu Kathy Bates și James Caan în rol principal.Filmul nu poate ține pasul și ritmul alert din interiorul romanului și lipsesc foarte multe detalii, însă personajele și-au interpretat cu brio rolurile și au transmis privitorului o bună parte din emoția preconizată.Probabil că ar fi fost nevoie de o mini-serie pentru a surprinde toate fațetele pline de suspans ale cărții.Kathy Bates a primit un bine-meritat Oscar în 1991 pentru rolul interpretat.

Există și câteva inadvertențe, unele detalii din roman fiind înlocuite în producția cinematografică , cum ar fi mașina autorului în carte un Camaro ’74, în film un Mustang’65. Locația din carte, orașul fictiv Sidewinder din Colorada, în film orașul Silver Creek.Este schimbată de asemenea și ologeala din roman, realizată cu un topor, în film cu un ciocan modern, acel hammer colorat specific americănesc.Lipsesc din film și acele mici detalii legate de mașina de scris Royal, știrbă, fără litera N, din momentul în care Annie o introduce în scenă.Cea care ulterior pierde și  alte două litere esențiale în desfășurarea acestei activități.În film, mașina de scris pare în regulă și total întreagă.

Legat tot de acest roman există și un film indian (Julie Ganapathi),relativ ciudățel, pe care nu am reușit să-l urmăresc deoarece nu se găsește subtitrare în engleză la el.Este o producție realizată destul de îndoielnic, dar din sursele existente pe internet, se pare că s-a bucurat de un oarecare succes la data lansării.

Advertisements