Tags

, , , , , , , ,

De curând am început să mă uit la producția Person of Interest pentru că eram în căutare de un serial care să nu mă suprasolicite foarte mult.E o dramă americană, sf pe alocuri, care s-a bucurat de succes odata cu prima difuzare în 2011 și care s-a întins pe durata a 5 sezoane, ultimul fiind difuzat de CBS în iunie 2016.Citisem în prealabil de el și cum subiectul mi s-a părut easy going, am decis să urmaresc primele episoade.

Are de toate, umor, fir narativ polițist, adrenalină, multe răsturnari de situație.Actorii principali fac o echipă minunată împreună.Îl regăsim aici pe Michael Emerson, unul dintre cei mai grei actori ce a prestat un rol remarcabil în LOST.În Person of Interest deține un rol de personaj pozitiv și este de-a dreptul încântător să-i urmarești replicile.Pe Jim Caviezel nu l-am mai urmărit și în alte producții , însă apariția lui din acest serial mi-a atras atenția și cu siguranță îl voi mai urmari și altă dată când voi avea ocazia.

Finch (Michael Emerson) îl coopteaza pe Reese (Jim Caviezel) în echipa sa deoarece are nevoie de abilitățile sale câștigate în urma slujbei de fost militar în forțele speciale.Cei doi au multe în comun, ambii au lucrat pentru guvern și au început să aibă îndoieli pe pacurs și ambii au pierdut pe cineva drag.

Sunt 8 milioane de oameni în New York și conform statisticilor e ucisă câte o persoană la fiecare 18 ore.Finch creează sistemul prin care reusește să împiedice nenorocirile care se petrec zilnic.Sunt acele infracțiuni care sunt puse la cale cu zile, săptămâni înainte.Și tot el creease o listă cu aceia care vor fi prinși în niște situații grave, crime, răpiri.Cei de pe lista lui, habar nu aveau că urmează să li se întâmple ceva.Majoritatea erau oameni obișnuiți, însă Finch trebuia să separe pe aceia care se încadrau  în categoria de victimă de cei din categoria făptaș.De aici și noțiunea de Person of Interest, o persoană care atrage atenția autorităților într-un fel sau altul.

Locul din care Finch lucra cel mai bine era o fostă bancă falimentară, cu o situație incertă.Finch era un om discret. Reusește cumva să facă rost de tot calupul de acte false potrivite pentru a-și începe și el și Reese activitatea : permise de conducere, cărți de credit, șase identități false.Fondurile îi veneau dintr-o corporație intermediară, iar numerele erau de securitate socială.

Pentru a-și începe procesul de salvare al victimelor, era necesar să afle cât mai multe informații relevante despre aceasta.Puteau face asta prin două metode : metoda lentă – te apropii de victimă și îi caștigi încrederea.Și metoda rapidă – pătrunzi în locuința subiectului și îi cauți prin lucruri.E-mail-uri, extrase de cont, obiecte personale.Apoi îi pui sub urmărire telefonul mobil, cât e încărcat și în aria de acoperire, poți folosi GPS-ul ca să-i afli poziția.Prin microfon îi asculți conversațiile, indiferent dacă vorbește la mobil sau nu.Apoi ai nevoie de imagini, cu o cameră video fără fir poți supraveghea ținta de oriunde.Și un aparat foto e folositor aici.

În urma atacurilor  (11 septembrie, cele două avioane care s-au izbit de turnurile gemene din Manhattan, World Trade Center) statul american și-a conferit puterea să citească toate e-mail-urile și să asculte toate telefoanele mobile.Dar aveau nevoie și de ceva care să sorteze informațiile astea, ceva care putea alege teoriștii din populația obișnuită, înainte să facă vreun pas.Publicul voia sa fie protejat, dar nu voia să știe și cum avea să se întample asta.Când într-un final, a fost  pus la punct un sistem funcțional l-au ținut secret.Finch a construit sistemul, însă aparatul avea o problemă.Fusese construit ca să împiedice urmatorul mare atentat , dar vedea tot felul de infracțiuni.Așa încât Finch a învățat aparatul să împartă ceea ce vedea în două : fapte relevante și irelevante.Evenimentele care ar fi dus la pierderea multor vieți erau relevante, așa că urmau să fie pasate celor de la NSA sau FBI.Informațiile irelevante – în fiecare zi, la miezul nopții, aparatul le ștergea.Abia mai târziu Finch și-a dat seama că a greșit.Lista irelevantă îl macina de fapt.Hard-discurile se aflau într-o unitate de stat, pe undeva și aparatul era peste tot.Îi privea pe toți cu 10.000 de ochi și îi asculta cu un milion de urechi.Aparatul a fost construit pentru guvern și a devenit  o unealtă cu o putere de neimaginat.Finch s-a gândit că un buton de închidere ar fi util cândva, așa că și-a construit o intrare ascunsă, ca să acceseze lista irelevantă.Putea lua doar un număr de asigurare sociala și dacă afla cineva risca să piardă accesul.Așa că cele noua cifre era tot ce aveau la îndemână.

Pentru ca reușita să fie completă, Reese îl cooptează în echipă și pe Fusco (Kevin Chapman) , detectivul corupt pe care începe să îl înfiltreze în interior și din partea căruia află informații relevante despre modul de operare și viziunea poliției cu privirea la derularea anchetelor.Pe parcurs se va implica și Carter (Taraji Henson) , polițista onestă și incoruptibilă, care multă vreme a încercat să îl captureze pe Reese și să pună capăt acțiunilor de salvare misterioase.

Person of Interest e extrem de bine realizat și nu te plictisește nici măcar o clipă.Practic ai mereu senzația că urmarești cel mai tare film de acțiune comprimat în doar 45 de minute.

Tot urmărind episod după episod, mi-am amintit că acum multă vreme am văzut și un film artistic cu o intrigă asemanatoare.Așa am ajuns să revăd sf-ul  Minority Report din anul 2002.Aici e vorba despre un Departament de Prevenire a crimelor ce reușea să prindă ucigașii care ar fi acționat în viitor.

Exista o campanie națională care promova acest departament și îi lauda meritele.Rata criminalității scăzuse cu 90 % și în 6 ani de funcționare nu mai avusese loc nici o crimă.Practic, fiecare american se putea baza pe infailibilitatea sistemului.Cei din departament reușeau să vadă crimele ce urmau să aibă loc cu ajutorul Pre-Cognitivilor.Aceștia nu vedeau ceea ce vrei să faci, ci numai ce vei face în viitor.Când Pre-Cogii depistau un criminal, numele era inscripționat pe o bilă și apoi detectivii prelucrau imaginile produse de ei de pe holosferă.Cei trei Pre-Cogi vedeau o crima cu 4 zile înainte.La bila roșie, crimele nefiind premedite, se anunțau târziu.Aceastea reprezentau de regulă crime pasionale, majoritatea fiind doar un impuls de moment și din această cauză nu exista premeditare aici.Pre-Cogii erau izolați de restul personalului într-un Templu, scufundați în lapte fotonic, nutritiv și conductor și asta pentru că Departamentul să nu poată fi acuzat de interferări și falsificari din exterior.Dupa ce crima era oprită, urma o reverberație, un deja-vu al Pre-Cogilor.Cazurile grave erau revazute de mai multe ori, de aceea trebuiau șterse informațiile de la toți cei trei Pre-Cogi.

Situația devine tensionată, când un tip de la FBI este trimis la Departament din ordinul procurorului general pentru a cauta defecte.Nu a mai existat nici o crimă timp de 6 ani și sistemul părea perfect.Prin urmare, daca exista vreun defect, acela era uman.FBI își dorea sa preia sistemul, când acesta va deveni național.

De asemenea, are loc și o răsturnare de situație pentru John, unul dintre cei mai pricepți detectivi când imaginea lui apare pe holosferă controlată de cei trei Pre-Cogi.Pe holosferă apare bila cafenie, și viața lui John (Tom Cruise) se schimbă, el trebuind să rămână un permanent fugar pentru a înțelege ce i se întâmpla de fapt.În curând, toți cetățenii află că Prevenirea crimelor urmărește pe cineva din Departament și practic tot sistemul e pe cale să se prăbușească.John speră că va găsi acel raport minoritar cu ajutorul căruia va putea să clarifice situația și rămâne o vreme un fugar abil și perseverent.Însă în permanență e măcinat de o dilemă majoră : dacă într-adevăr îl va ucide pe acel necunoscut, va dovedi că sistemul e bun și că Pre-Cogii au avut dreptate.Dacă nu îl va ucide, asta înseamnă că exista o altenativă  în viitor și că Pre-Cogii au greșit tot timpul și Prevenirea Crimelor nu era atât de perfectă precum se credea.

Acest film a fost creat de Steven Spielberg, după un scenariu de Scott Frank și John Cohen, bazat pe o povestire de Philip K Dick.

Dacă ar fi sa aleg, aș zice ca filmul e net superior în fața serialului, dar nu voi face acest lucru, pentru că și serialul are o bună porțiune de suspans ce este dozat într-un mod foarte elegant.

Advertisements