Părăsesc România în câteva zile și sper din tot sufletul ca această decizie să fie definitivă și irevocabilă.Țara mea e bolnavă cronic din cauza multor creaturi care o populează.Nu e nevoie sa fii filozof ca să realizezi ce se întâmplă.Trebuie doar să privești în jurul tau.Înfiorător e totul, de la sistemul medical care este la pământ, învățământ, legi și justiție, politică, drumuri, mass –media, prejudecăți, convenții, xenofobie, homofobie și lista poate continua la infinit. Interminabilă și infinită e mitomania, tupeul și răutatea unora și ceea ce este cel mai groaznic e faptul că persoanele de felul acesta nici nu realizează că au o problemă.Nu, totul este minunat și noi suntem perfecți, frumoși, deștepți și cu toate tiglele pe casă.
Pe de altă parte mai sunt și cei pasivi, cei empatici care zac în letargie și suferă noaptea în pernă.Cei care se indignează pe bună dreptate pentru că încă nu s-au ros toate fibrele umanității în ceea ce-i privește și pot demostra oricând că nu sunt făcuți din plastic.Dar categoria asta e pe cale de dispariție.Cei care gândesc cu adevărat și conștientizează până în fibra sufletului ce se întâmplă în arealul lor de răspândire sunt puțini și n-au nici vlagă.Ororile la care asistă zilnic, le paralizează simțurile.
Mulți au fugit de aici pentru un trai mai bun, din cauza sărăciei fiind nevoiți să aleagă o bucată de pâine albă cu un gust mai fin.
Eu fug pentru deschidere, pentru a experimenta și învăța lucruri noi, pentru a trăi printre oameni civilizati, nonconformiști, deschiși în adevăratul sens al cuvântului.Iarba o să fie mai verde decât aici și pe stradă am să văd mai multe zâmbete și mult mai puțină încrâncenare.Cât despre partea materială, mă lasă rece.
Țara mea nu s-a ridicat și nu se va ridica din mlaștina în care zace de decenii din cauza prejudecăților. La români e întotdeauna important cum te îmbraci, câți bani ai, ce cunoștințe ai, câtă influență, cât rău poți sa-i produci lui x și y dacă te-au călcat pe coadă.Ce tip de mașină deții, cum arată casa, cât cash ai în contul de la bancă.Le știți, sunt aceleași și aceleași metehne și stupizenii de care mulți dintre noi suntem mândri și pe care le lăsăm bucuroși să ne guverneze viața.Avem capul plin de idei fixe și puține, noi cu toții și prejudecățile astea sunt fix lanțurile care ne împiedică să evoluam. Eu am găsit în sfârșit cheia și am deschis lacătul și am de gând să-mi continui povestea pe alte meleaguri, departe de toata mizeria din țara mea primitivă.

Advertisements