De Crăciun, la Iași :D

Tags

, , , , ,

CARNE

În Iași e forfotă prea mare zilele astea, mai că nu-mi vine să ies din casă.Ieri bulevardul Tudor Vladimirescu era arhipopulat de noxe și claxoane.Dacă n-a nins pe aici și n-avem cum să scoatem sania, scoatem și noi rabla din parcare, să dăm ture după bidoane de bere, whiskey, șampanie și evident, carne.
CARNE, frate, că altfel leșinăm și facem spume la gură.
La mine ieri s-a nimerit să deschid frigiderul și să-l văd sexy.Nu că-mi pasă mie de Crăciun sau ceva, dar trebuia să-mi fac curaj și să merg să-mi procur de’ale gurii.M-am dus la Lidl cu mâinile în buzunare, fără listă, fără nimic premeditat.Proastă alegere, odată intrată, nu știam unde să-mi pun picioarele sau ce naiba să cumpar.
Era plin, toți se foiau în toate direcțiile, coșuri nu mai existau, casele erau toate deschise.Parcă venea apocalipsa și trebuia să ne facem provizii pentru viitoarea noastră existență în buncăre.
Într-un final, ajung și eu la raionul cu CARNE și am început să mă holbez ca tembela, că văzusem ceva devastator.Ceafă de porc la 3-4 kg, ditai halca trântită într-o tavă și ambalată elegant.Și cum stăteam eu și admiram opera de o inegalabilă frumusețe, lângă mine vine un bărbat și îmi zice, scuze, pot să deschid frigiderul?
Huh? Da, zic eu, trezindu-mă din reverie, dându-mă la o parte.
Se avântă omu’ și trage vajnic de frigider și scoate o tavă cu piept de porc și aia enormă și dulce Hristoase, nu s-a mulțumit cu una, după câteva secunde bagă mâna și o scoate și pe a doua, le pune una peste alta, apoi la subraț și dus a fost.Să-mi cadă ochelarii nu alta, no, tulai doamne, să-l ajute cineva, să sune la vidanjor să facă o rezervare din timp pentru el, săracul.
Eu atâta CARNE mănânc în trei, patru luni de zile.
Ok, poate omul avea musafiri, prea bine, dar nu erau tot pui de oameni și ăia? Doar n-avea nimeni stomac de elefant, ce dracu?!
Eh, eu mi-am luat păstrav și CARNE tocată să-mi fac paste bolognese, pâine, salată rusească și rom cu portocale.Crăciun fericit nu știu dacă o să am, că nu am bifat corect datina, dar de foame sigur n-am sa mor 🙂

Sorin Oprescu a fost reținut

Tags

, , , , ,

vv

Sursa foto : jurnalul.ro

Știrea a început să vehiculeze mai multe detalii pentru mass-media azi-dimineață.Sorin Oprescu a fost scos cu catușe la mâini din reședința sa după câteva ore bune de audieri.Înaintea omului politic S.O. au fost arestați consilierul și directorul Primariei Capitalei și de aici a început totul.
În rechizitorul procurorilor se vorbește despre o mită substanțiala, de pungi cu bani ascunse sub perne pe care-i primea S.O. și la care răspundea cu o atitudine vagă, cu un mulțumesc abia rostit în colțul stâng al gurii.Se vorbește de asemenea și de un apropiat al primarului, unul neloial, care chipurile s-a spart în anchetă și a zis chestii confidențiale.Prin intermediul acestui martor, anchetatorii au ajuns la aparatul pe care-l ținea S.O. în casă și cu ajutorul căruia bruia semanul telefoanelor, precum și la o parte din banii marcați cu celebrul cuvânt MITA.
M-am uitat la un interviu cu S.O. cu câteva ore înainte să fie săltat de procurori și mascați.Omul pomenește la un moment dat că a auzit că în Administrația locala se practică comisioane de 10-15 % , dar că pe el aceste lucruri l-au lasat rece, că “nu suntem toți neam de hoți și derbedei”.M-a frapat atitudinea lui, convingerea cu care își susținea răspunsurile.El știe cel mai bine dacă a vorbit în șarade.

Dacă flagrantul a existat avem într-adevăr un caz fără precent, și evident, omul în cauză trebuia să-și execute pedeapsa.În cazul în care este găsit vinovat, vorbim despre primul primar al Bucureștiului, acuzat și arestat în timpul mandatului.
Momentan avem două piste de urmărit în toată tărășenia asta.

1. S.O. este nevinovat, a devenit pur și simplu incomod pentru cineva și s-a dorit eliminarea lui subită.Deja se amestecă viitoarele carți pentru localele de anul viitor și poate S.O. nu este dorit pe liste.Este interesant de urmărit firul rechizitorului, acolo se vorbește de corupție și mită din 2013, de ce abia peste 2 ani s-au trezit și procurorii să scoată scheletele din dulapuri ?
2. S.O. este vinovat, și-a luat bucata de cașcaval si l-au prins, târziu ce-i drept, dar l-au prins și e dreptul Justiției să-l judece.Sau poate S.O. și-a pus probleme de moralitate când a intrat în politică, dar pe drum l-a luat valul.Se prea poate să fi fost nevoit să adere la această rețea infracțională de la nivelul Capitalei.Că rețeaua era deja contituită și un posibil refuz ar fi atras după sine un val uriaș de indignare din partea „jucătorilor”.Pion important pe scena Primăriei, S.O. a fost nevoit să se supună „regulilor” pe principiul < if you can’t beat them, join them >.
Toată lumea e agitată și focusată pe cazul acesta.Vorbim despre un interviul și un referat al procurorilor și omul e reținut pentru 30 de zile.Totuși, prea devreme sa aflam o decizie finala inlegatura ci soarta primarului S.O.Eu una, astept decizia finala.

Hooverphonic – 2 Wicky

Lamentările sentimentale pot fi obositoare și enervate pentru o persoană cu mentalul puternic și sănătos.Un om zdravăn la creier iubește, se implică într-o relație și în cazul în care lucrurile nu decurg prea grozav, iese din patul conjugal fără prea multe bube.Unii oameni pot uita, precum oglinda, unii oameni se pot reface după o despărțire în câteva zile.
Există însă și o nișă de oameni labili emoționali pe care îi poate deruta o treabă ca asta pentru toată viața.Și poate înțelept ar fi să ai grijă la ce renunți, să meditezi de sute și mii de ori înainte să acționezi distructiv.
Eu mi-am furat-o execrabil la capitolul ăsta. De ani de zile (8 la numar) am renunțat la cineva și nu-mi mai regăsesc aceea parte din mine.Cea mai îndragostită și interesantă parte.S-a dus totul într-un moment de furie, după îndelungi tatonari de mai bine, crezând cumva naiv la vremea aia că am luat decizia cea mai înțeleaptă.

Voie bună !

Tags

, , ,

Ştiu, n-am mai scris de mai bine de o lună, unii dintre voi mi-au lăsat mesaje îngrijoraţi de subita mea învăluire-n ceaţă.N-am nimic rău de împărtăşit.Am avut doar o perioadă ceva mai efervescentă.Am făcut câteva chestii de care nu mă credeam în stare, m-a inundat şi un val de ambiţie şi m-am apucat de studiu pentru a-mi umple nişte goluri de cultură generală de mult timp ignorate.
Am cunoscut şi câţiva oameni frumoşi, am legat prietenii random în baruri de rockeri, pe sistemul străinul e un prieten pe care nu l+ai cunoscut încă.
Am cunoscut o tipă la târgul din Iaşi care mi-a împletit o suviţă de păr cu aţă colorată, genul ăla de codiţe care-s la modă în Vama Veche.Codiţa asta combinată cu haine hippy e divină.Aproximativ 3 luni n-o mai dau jos, sunt prea mândră de ea.
Dacă găsesc pe cineva talentat s-o imortalizeze revin cu o poza 🙂

Empatia-i piatră scumpă

Lucrez cot la cot cu nişte creaturi lipsite de orice formă de uman.Atâta lipsă de empatie mă sperie.E ca şi cum aş munci alături de ciungi, făra mâini şi fără picioare, e fix aceeaşi senzaţie, de paralelism uman.Că fără să vrei faci unele conexiuni, în plan fizic sau afectiv.Eu sunt setată rău pe ultima categorie.
La mine la muncă nu contează ca eşti bolnav vecin cu moartea, că trebuie să ajungi la o înmormântare sau că te-ai tăiat adânc la un deget şi-ţi sare sângele ca într-un film prost de la Hollywood, sau că mai ai tu nu ştiu ce dileme existenţiale.Unde lucrez eu nu se contorizează nicio situaţie delicată, mort, copt, trebuie să te prezinţi la datorie.Motto-ul preferat de la muncă de care mă lovesc zilnic sună cam aşa : fiecare pentru el şi restul dă-i în mă-sa, oricum pe mine mă doare-n cur doar de propria-mi persoană.
Nu vreau să scriu articolul ăsta sub formă de mega-tristeţe, genul ăla de vine un val de milă şi peste ultimul psihopat fără pic de remuşcare şi te bate pe umăr, gen, vai de capul tău, cum ai ajuns.
Poate sunt eu cu capul prea plin de bere sau poate trăiesc într-un univers paralel prea îndepărtat de micimea noastră zilnică.Da’ sincer mă îngrozeşte ideea că trebuie să împart planeta cu asemenea specimene.

PS. Melodia n-are legătură cu textul, e pur şi simplu noua mea obsesie şi trebuia intercalată pe undeva.

D’ ale tinereţii valuri

95

Cred că cea mai vulnerabilă categorie din univers este si va rămâne rezervată adolescenţilor, acelor baieţi cărora abia le-a dat tuielele-n barbă şi acelor fete care încă roşesc dacă vreo privire necunoscută şi insistentă le inspectează sutienul.Acelor copiii nedospiţi pe de-a-ntregul nici la minte, nici la trup.Toţi am trecut prin momente dramatice în adolescenţă.Ne-am îndrăgostit orbeşte, am iubit, am trecut pe rând prin toate stadiile de gelozie, posesivitate, frustrare, ură, deziluzie, etc.

Eu încă mai trăiesc aceea perioadă prin retina colegei mele de cameră, o copiliţă inteligentă, educată, dar prea vulnerabilă pentru viaţa dură din jurul ei.E înduioşător pentru mine să fiu în preajma ei, deşi de cele mai multe ori nu am cum să-i alin durerea provocată de oamenii de rahat pe care îi tot atrage în sufletul ei precum magnetul pilitura de fier.

Şi oricât de mult aş vrea s-o ajut, va trebui să înveţe singură să-şi lingă rănile şi să nu se mai lase doborâtă atât de uşor de invectivele gratuite aruncate ca seminţele-n gară de diverşi dubioşi.

Luaţi doza cu răvaş!

Tags

, , , , ,

jack

Au ăştia de la Coca-Cola o campanie pentru timizi.Pentru acei indivizi care nu-s în stare să-şi dezvăluie sentimentele.Pentru ăia cu inima îngheţată şi cu nori negri deasupra capului mai tot timpul, pentru nordici mai exact.
Şi eu m-am împiedicat zilele trecute de nişte gagici prin Podu Roş care erau îmbracate sumar şi toate numai un zâmbet, personalizau la cerere dozele de suc.Aşa că dacă nu eşti în stare să-i zici partenerei te iubesc, acum ai o şansă să faci chestia asta fără prea mare dificultate.Pur şi simplu tragi o fugă la magazin şi-i cumperi o sticlă.Simplu şi ingenios.Şi-apoi cu o mutră de mega-puppy-eyes i-o înmânezi să-ţi uite gagica orice urmă de infidelitate sau orice altă formă de imbecilitate ai facut tu în ultima vreme de ai supărat-o.
Eu pentru postul ăsta am ales o poză de pe 9 GAG, ironică, evident.Da’ pe cuvânt de pionier că sunt pline frigiderele de Cola pentru corazon espinado.Mie mi-ar fi convenit mai mult ca o campanie la fel de drăguţă să fie prezentă şi pe-un pachet de ţigări.Sau pe-o doză de bere.Atunci când te arzi la mână că ţii ca imbecila ţigara prea mult între degete, să te uiţi pe pachet şi să te înduioşezi.Sau când tragi din filtru ca nesătula şi te arzi la buză să pendulezi gândul de la faptul că nu mai ai bani de un alt pachet şi să citeşti un mesaj dintr-ăsta siropos pe verso şi să te pufnească râsul.Pe bere ar fi totuşi neindicat, că poate se-ntâmplă să ai vederea prea înceţoşată şi să nu citeşti corect mesajul.Şi nu de alta, da’ după aia cine ştie ce grozăvenii îţi mai aleargă prin mintea tulbure.

Emeli Sande – My kind of love

Mi-a dedicat o tipă melodia asta, e vorba de o fată care mă inspiră şi care ştiu că îmi urmăreşte postările şi căreia vreau sa-i mulţumesc în aceast articol.Îţi mulţumesc Bianca pentru umărul tău pe care mă laşi să bocesc de fiecare dată când mi-e greu, îţi sunt recunoscătoare pentru faptul că prezenţa ta nu se volatilizează dacă omu’ are nevoie de tine la 3 am şi că ai nervii tari şi-mi dai voie sa-i “masez” cu diverse istorii care mai de care mai cretinoide.
 

Nepotriviri

235N-am mai scris de ceva vreme, nu din lipsă de chef, ci mai degrabă din cauza mediului înconjurător în care mi-am dus existenţa mai bine de o lună de zile.Un mediu extrem de ciudat pentru personalitatea mea, în care simţeam pur şi simplu în fiecare minut cum îmi moare câte un neuron.Şi-n tot acest timp m-am simţit ca-n Sahara, pe-un teren arid, fără viaţă, neted, fără nicio briză de vânt.Pur şi simplu eram persoana nepotrivită lângă o altă persoană nepotrivită într-un loc nepotrivit.
Există oameni care n-au ce căuta împreună, care pur şi simplu nu se nimeresc niciodată în nimic? Da, da, vă garantez că există, am simţit răspunsul la întrebarea asta pe propria-mi piele.
La un moment dat în viaţa fiecarui om se conturează o întrebare banală dar cu un statut de revelaţie.Momentul ăla când te uiţi la persoana de lângă tine şi o studiezi, o scanezi, treci prin ea cu o singură ocheadă şi îţi pui întrebarea asta: cum am ajuns eu aici şi cine-i individa asta de lângă mine?
Şi atunci îţi vine să te iei singur la palme.Că pur şi simplu îţi dai seama că n-ai ce să faci lângă o persoană pentru care nu simţi nici măcar o conexiune.Şi atunci îţi faci bagajele şi pleci şi o iei de la capăt.Şi o să faci chestia asta de câte ori va fi nevoie.